Archive for April, 2008

Lost on the way

Saturday, April 19th, 2008

Ma gandeam cu nostalgie zilele acestea (sau mai degraba cu tristete) cum obisnuiam sa ma bucur alta data de apropierea Sarbatorilor, cum ma pregateam cu trup si suflet, cum faceam cu drag curatenie, cum asteptam cu nerabdare sa gust din bunatati, cum vedeam pe chipurile oamenilor mai multa bunatate si ingaduinta. Acum ma uit in jurul meu si nu vad decat agitatie, priviri reci, nebunie, si din nou agitatie. Nici nu stiu de cand n-am mai auzit un “Sarbatori fericite!”… si daca se mai rataceste totusi vreunul, parca nesinceritatea cu care e spus il face neauzit! Se pare ca am devenit atat de acaparati de tumultul vietii noastre de zi cu zi incat avem tendinta sa uitam de lucrurile cele mai importante! Nu mai stim sa ne bucuram de sarbatori, sa le cinstim si sa le apreciem valoarea emotionala si religioasa. Ar trebui sa fie o perioada in care meditam asupra faptelor noastre si a propriei noastre persoane, in care incercam cel putin sa fim mai buni… dar cine mai are timp sa se ocupe si de suflet, cand vocea acestuia e innabusita practic in zgomotul si ‘fanfara’ unei vieti mult prea agitate? Si nu e oare cel mai mare pacat sa uiti de tine si sa te lasi tarat in ‘zgomotul’ multimii?

Spirit de sacrificiu… cat esti dispus sa dai?

Tuesday, April 15th, 2008

desperateIn viata ne lovim de tot felul de probleme si dificultati, cum e si firesc. Dar cat de mult suntem oare dispusi sa ne sacrificam cand un prieten sau cineva drag noua intampina dificultati? Desigur, nu este normal sa abandonam pe cineva la greu, si este de datoria noastra morala sa ajutam acea persoana cat de mult putem. Dar ce se intampla cand aceasta perioada se prelungeste, cand problemele celuilalt ajung sa ne ocupe marea parte a timpului si sa ne epuizeze toate resursele? Cat de departe am merge pentru a ajuta pe cineva si care sunt de fapt limitele noastre?

 

Firea omeneasca si mai ales cea feminina este de obicei predispusa spre sacrificiu, in opinia mea. Aceasta predilectie este desigur mai putin accentuata la unii si mai mult la altii. Dar adevarul e ca toti avem limitele noastre pe care in unele cazuri le putem chiar depasi. In alte cazuri, totusi, aceasta depasire a limitelor proprii risca sa raneasca persoana in cauza sau pe cei din jurul sau. Si ce-ar fi de facut atunci? Ce putem face cand problemele celor din jur ne depasesc si ajung sa ne extenueze in asemenea masura incat nici nu le mai putem fi practic de vreun ajutor? In acest caz, cel mai bine ar fi sa facem un pas inapoi, sa respiram adanc, sa reflectam asupra rolului nostru in aceasta situatie si sa hotaram ce e de facut in continuare. Daca ne sta in putinta sa continuam in a ne oferi sprijinul, o vom face cu siguranta. De un real ajutor ar putea fi si simpla ascultare a necazurilor celuilat. Nu trebuie sa ne irosim tot timpul si energia in solutionarea problemelor celuilat cand nu este cazul. La urma urmei, poate nici nu suntem indeajuns de competenti pentru a oferi solutiile potrivite. Iar daca se ingroasa gluma, n-ar fi rau sa sfatuim persoana in cauza sa consulte un specialist.

 

Totul depinde bine-nteles de natura problemelor si de modul in care acestea pot fi sau nu rezolvate. Si consider ca in aceste cazuri extreme nu este vorba despre cat esti de bun sau de egoist, ci despre unele limite care pur si simplu nu pot fi depasite.

Razboiul dintre sexe

Thursday, April 10th, 2008

De cand lumea si pamantul, femeile si barbatii s-au aflat intr-un continuu si extenuant conflict. Unii ar sustine poate ca este unul dintre lucrurile care fac viata mai palpitanta si mai putin plictisitoare. Altii ar sustine ca este inevitabil. Mie sincer acest conflict mi se pare absolut inutil si obositor in acelasi timp. De ce ne aflam oare in aceasta continua lupta unul cu celalalt, cand am putea practic evita toate aceste conflicte si frictiuni? Stiu, e greu sa schimbi o mentalitate care s-a instalat atat de confortabil si aparent irevocabil de-alungul timpului. Cum sa scoti din mintea oamenilor idei bine inradacinate de genul “toti barbatii sunt niste porci” sau “femeile sunt niste gaste, locul lor este la cratita!”? Ei bine, eu tin sa contrazic aceste idei si indraznesc sa afirm ca NU toti barbatii sunt niste porci. Si aici stiu, toate feministele imi vor sari in cap: “Cuuuum? Pai sunt niste misogini, iresponsabili, etc.”…

 

Bun, sa luam lucrurile pe rand. Nu ne grabim oare prea tare sa etichetam oamenii si sa-i bagam pe toti in aceeasi oala? Eu cred ca da. Daca pornim de la premisa ca “toti barbatii sunt porci” si nu le dam vreo sansa sa ne convinga de contrariu, ei bine, asta vor fi in cele din urma. Pentru ca daca noi asta credem si asta sustinem sus si tare, lor le vine foarte comod in cele din urma sa-si accepte eticheta si sa se comporte ca atare, chiar daca initial aceasta eticheta nu li se potrivea.

 

Si mai indraznesc sa fac o afirmatie: eu iubesc ’specia’ barbatilor. Au ‘ceva al lor’ pe care se pare ca majoritatea femeilor nu-l mai observa. Dar n-as vrea sa fiu gresit inteleasa, bine-nteles ca nu ma refer la cei care chiar sunt misogini sau ‘porci’ (pentru ca din pacate, exista multi si din aceasta categorie), si nu sunt o aparatoare frenetica a tuturor barbatilor, ci doar a celor care chiar merita atentia si iubirea noastra. Pentru ca inca mai exista baieti buni pe lumea aceasta, contrar opiniei generale, asa ca ar trebui sa deschidem bine ochii si nu mai improscam cu cuvinte gratuite… si mai important decat orice - sa nu uitam ca suntem diferiti pentru ca asa trebuie sa fim, sa invatam sa ne intelegem unul pe celalalt si sa ne acceptam reciproc. Pentru ca altfel se naste o dilema (cel putin in mintea mea): cum poate o femeie care considera barbatii inutili sa se indragosteasca (daca nu-si schimba orientarea sexuala, evident)?

To the world, I salute you!

Sunday, April 6th, 2008

M-am gandit mult inainte de a decide sa pun pe picioare acest blog. Poate ca nu trebuia sa ma gandesc atat de mult. Dar ce m-a determinat in cele din urma sa trec la fapte? Poate nevoia mea de a-mi impartasi gandurile si sentimentele cu restul lumii, poate speranta ca vor exista cateva persoane care sa-mi impartaseasca aceste ganduri, sau poate pur si simplu dorinta de a ma elibera de toate aceste ganduri si emotii incatusate. Banuiesc ca putin din fiecare. Mai ales pentru ca nu este sanatos sa stai singur in coltisorul tau, cu gandurile si visurile tale. Si daca reusesc sa si ajut pe cineva prin descoperirea faptului ca acel cineva poate gandea aceste lucruri, dar nu a reusit sa le puna pe hartie, sau ma rog, pe o pagina de internet, cu atat mai bine. Sau cine stie, poate voi reusi sa-mi potolesc setea de dezvoltare si perfectionare ca individ.

N-as putea spune ca voi aborda o anumita tema…poate ca relatiile interumane vor fi totusi punctul de interes major. In rest… situatii obisnuite si neobisnuite, intamplari din viata de zi cu zi, pasiuni, interese, divertisment, si cam tot ceea ce ar putea fi considerat de interes. Va astept astfel sa descoperim impreuna lumea ce ne inconjoara.

Barbatii Sunt de pe Marte, Femeile Sunt de pe Venus

Saturday, April 5th, 2008

mars-venusMen Are from Mars, Women Are from Venus…iata o carte care m-a facut sa imi doresc sa am sansa de a urca in varful unui munte si sa strig cu toata puterea “Cititi aceasta carte!!”, astfel incat sa fiu auzita pretutindeni. De ce? Pentru ca sunt absolut convinsa de faptul ca daca fiecare persoana din lume ar citi aceasta carte, lumea ar fi mult mai buna si relatiile dintre barbati si femei mult mai pline de armonie si iubire. Si de ce nu sunt asa relatiile dintre noi? De ce acest inutil razboi intre sexe? Pentru ca fara constientizarea faptului ca suntem meniti sa fim diferiti unii de altii, spune Dr. John Gray, autorul acestei carti, se isca tot felul de conflicte absolut inutile intre femei si barbati.

 

Oricat de mult ne-am iubi, aceste conflicte sunt extrem de greu de evitat daca nu reusim sa constientizam diferentele esentiale dintre noi. Ne asteptam ca partenerii nostri sa reactioneze cum reactionam si noi, deoarece ne iubesc, si aceasta este cea mai mare greseala pe care o putem face. Barbatii se asteapta ca femeile sa reactioneze si sa gandeasca ca ei, iar femeile se asteapta ca barbatii sa reactioneze si sa simta la fel ca ele, cand de fapt acest lucru este practic imposibil avand in vedere valorile noastre diferite.

 

Recunosc ca am ramas si eu uluita citind acesta carte, pe care am gasit-o pur si simplu revelatoare. Trebuia efectiv sa ma opresc din citit la fiecare revelatie, si nu exagerez cand spun revelatie. La fiecare situatie expusa de autor mi se derulau in minte sute de ocazii in care ma purtasem intr-un anumit fel sau in care partenerul meu se purtase intr-un anumit fel si niciunul nu ne dadeam seama ce se intamplase sau care era problema. Un exemplu in acest sens ar fi cel in care barbatii simt nevoia sa apeleze la “Mr. Fix-it hat”, in alte cuvinte la nevoia lor de a solutiona orice problema care li se prezinta…si aceasta poate fi o reala problema cand femeia nu vrea decat sa fie ascultata, inteleasa sau imbratisata; in acest moment, tentativele lui a a-i solutiona toate problemele nu fac decat sa inrautateasca situatia si s-o irite si mai mult. In final, amandoi nu reusesc decat sa se simta extraordinar de frustrati.

 

Dar nu vreau sa dezvalui mai multe, prefer sa va las sa savurati singuri acesta carte, pe care v-o recomand tuturor cu multa caldura. Sper din tot sufletul sa-mi urmati sfatul. Eu nu pot decat sa-mi doresc sa o fi descoperit mai repede.

Sex and the City

Friday, April 4th, 2008

sex and the citySunt un mare fan al filmelor (bune, evident), dar le si selectionez cu mare grija, deoarece recunosc ca nu pot sa urmaresc orice. Daca filmul pe care aleg sa-l vizionez nu imi place dintr-un motiv sau altul, nu il mai urmaresc pur si simplu, deoarece nu concep sa-mi irosesc energia si timpul cu ceva care mie cel putin mi se pare inutil sau dezagreabil. Cam in acelasi fel procedez si in ceea ce priveste cartile. Nu puteam asadar sa nu aduc vorba de Sex and the City, unul dintre serialele cele mai dragi mie si care mi-a captat intreaga atentie inca de la primul episod.

Da, da, deja stiu ce vor spune majoritatea baietilor cel putin…ca totul se invarte doar in jurul sexului si a unui grup de fete care stau la taclale pe marginea acestui subiect. Indraznesc sa contrazic aceasta parere generala. Sex and the City nu vorbeste doar despre sex sau despre city. Este vorba despre mult mai mult. Dupa parerea mea, serialul reuseste sa realizeze in primul rand o fina analiza a relatiilor interumane, a relatiilor de cuplu, a prieteniilor si a felului in care reactionam la diverse situatii din viata de zi cu zi. Este adevarat, cateodata aceste situatii sunt duse putin la extrem si multi dintre cei care am urmarit cu drag acest serial nu am face probabil niciodata unele dintre nebuniile savarsite de catre cele patru personaje principale, dar, si subliniez dar, toate aceste situatii nu fac decat sa ne descreteasca fruntile prin comicul incredibil si prin faptul ca ele sunt cele care creeaza la urma urmei farmecul serialului.

In al doilea rand, cred ca orice femeie s-a regasit in cel putin una dintre aceste situatii sau in cel putin unul dintre personajele feminine, fie ca e vorba de creativa si indrazneata Carrie, de nebunatica Samantha, de sensibila si romatica Charlotte sau de rationala Miranda. In oricare dintre ele v-ati regasi, nu se poate sa nu iubiti aceste fete sau replicile extraordinar de bine gandite (precum tot serialul de altfel) si savuroase sau stilul delicios de a scrie al lui Carrie. Eu cel putin m-am regasit de nenumarate ori in felul de a gandi al lui Carrie Bradshaw, in stilul ei retoric, savuros si uneori ironic de a scrie pentru rubrica ei de ziar.

Daca privim dincolo de aparente, avem multe de invatat din acest serial. Si nu cred ca am intalnit vreo fata care sa nu-l adore. Cat despre baieti, poate ar fi bine sa-i mai dea o sansa…macar pentru faptul ca este deosebit de comic si, cum ar spune chiar fetele, ‘it’s fabulous’.

Arta dansului

Thursday, April 3rd, 2008

3Inca de cand eram mica, eram fascinata privind la televizor spectacolele de dans. Ma impresionau pasii extraordinar de bine executati, frumusetea toaletelor, coafurile perfect aranjate si mai ales tinuta perfecta a dansatorilor. Imi amintesc si acum cum incercam sa imit miscarile de dans sau cum faceam piruete pe muzica. Anii au trecut, dar eu am ramas la fel de pasionata, daca nu si mai pasionata de acest minunat mod de exprimare. Banuiesc ca dansul a fost mereu un fel de prelungire a personalitatii mele. Si te intreb pe tine acum: ce loc ocupa dansul in viata ta? Consider ca e un aspect extraordinar de important al vietii, ce nu ar trebui deloc neglijat. Ce modalitate de relaxare ar putea fi mai buna decat dansul? Ce poate fi mai placut decat sa te lasi purtat de muzica pe alte taramuri, uitand cu totul de grijile cotidiene? Eu zic sa-i acorzi o importanta mai mare. E doar in folosul tau.

Poate te hotarasti sa urmezi un curs de dans sau poate preferi sa dansezi in intimitatea locuintei tale, pe muzica preferata. Oricare ar fi alegerea, dansul va fi cu siguranta un moment de rasfat, ceva ce faci doar pentru propria persoana. In plus, dansul iti ofera ocazia de a te exprima asa cum iti doresti, fara sa fii judecat de nimeni, de a te elibera de stres si de gandurile negative, te binedispune, si, de ce nu, te ajuta sa iti modelezi trupul. Indrazneste asadar sa faci ceva pentru tine insuti/insati. Iti poate schimba viata radical. Pe mine cel putin dansul ma transforma. Cand incepe muzica, evadez intr-o alta lume, doar a mea, o lume in care sunt libera sa fac tot ceea ce vreau, lasandu-ma ghidata doar de ritmul muzicii. De aceea sunt sigura ca, oriunde ma va duce viata sau oricat de ocupata voi fi, voi sacrifica mereu macar cateva momente si pentru dans.

"Daca vrei sa invingi lumea toata, invinge-te pe tine!" (Dostoievski)

Dar pentru a o invinge, trebuie s-o cunosti inainte de toate. Te invit sa descoperim impreuna lumea ce ne inconjoara...

Categorii

Abonare prin RSS

rss