Am chiulit!

Am fost criticata de cateva ori la rand de un prieten ca nu acord suficienta atentie acestui blog, si pe buna dreptate! Adevarul e ca la sfarsitul unei zile petrecute in fata calculatorului muncind [ca din pacate altfel nu se poate!] as da orice sa ma refugiez undeva departe, doar sa nu mai vad ‘fata’ de calculator…. si in consecinta, ajung intr-adevar sa neglijez acest blog din lipsa de energie si de timp. Din acest motiv, imi cer scuze pentru cititorii care poate mai verifica din cand in cand aceasta pagina sa vada daca a aparut ceva nou. Sper ca nu v-am dezamagit prea tare si sper de asemenea ca un articol de calitate postat ceva mai rar e mai sugestiv si mai important pentru voi decat ceva scris zilnic doar pentru a fi scris. In aceasta ordine de idei, va multumesc pentru rabdare si sper totusi sa reusesc sa scriu mai des!

Posted in Diverse | 464 Comments »

Stop! Ce te deranjeaza?

Laurentiu a abordat un subiect extrem de interesant intr-unul din posturile lui. Unul la care sincer m-am gandit si eu intr-una din serile trecute cand ma pieptanam tacticos si mi-am amintit de unul dintre pasajele mele preferate dintr-o carte atat de draga mie, ‘Fratii Karamazov’. Nu mai tin minte cu exactitate pasajul, dar mi-a ramas intiparita atat de bine ideea in minte. Era vorba despre unul dintre personajele principale [Ivan, daca nu ma insel] care si-a dat seama la un moment dat ca ceva anume il irita, dar nu-si putea da seama care este de fapt acel lucru. Stia doar ca acel ceva il face sa reactioneze intr-un anumit fel, dar nu stia exact ce e acel ceva. M-am identificat foarte bine cu situatia aceasta, pentru ca mi se intampla deseori sa ma simt iritata fara motiv [aparent!]. Dar adevarul e ca intotdeauna exista un motiv, doar ca uneori nu e la suprafata, ci in subconstientul nostru. Nu ma refer bine-nteles la situatiile in care stim clar care e problema sau ce ne deranjeaza, ci la situatiile in care o anumita stare de indispozitie sau o reactie la un anumit lucru ne ia prin surprindere.

Nu vi s-a intamplat niciodata sa reactionati in mod neasteptat la ceva sau sa va treziti din senin ca sunteti indispusi dar nu puteti identifica motivul real al indispozitiei? Si asta nu rezulta dintr-o lipsa de cunoastere a propriei persoane, ci din lucruri care stau ascunse in subconstientul nostru si pe care nu le realizam decat in momentul in care ies la iveala pe neasteptate. Si chiar cred cu tarie ca exista o sumedenie de astfel de lucruri acumulate in subconstientul nostru de-a lungul timpului, poate intamplari din copilarie sau situatii carora nu le dam importanta sau care credem ca nu ne-ar putea afecta in vreun fel… dar adevarul e ca orice lucru cu care intram in contact ne afecteaza mai mult sau mai putin, mai mult sau mai putin inconstient… si fiecare din aceste lucruri se aduna in subconstient si ies la suprafata cand situatia o “cere”… Pentru ca, asa cum se spune, “Nestiute sunt caile Domnului”, si nestiute sunt si caile mintii noastre. Tocmai de aceea ar fi bine, cum zicea si Laurentiu, sa ne inconjuram de lucruri pozitive [pe cat posibil, evident!] pentru a ne asigura ca rezultatul subconstientului nostru este unul bun [deoarece lucrurile rele sunte cele care ne iau prin surprindere in modul in care reactionam, si nu cele bune!].

Posted in Diverse | 17 Comments »

Obsesia pentru silueta

Traim in vremuri in care perfectiunea fizica e puternic mediatizata. Asadar, nu e de mirare ca noi, reprezentantele sexului frumos, am devenit practic mai mult sau mai putin obsedate de siluetele noastre si de felul in care aratam. Si nu e rau sa te preocupe felul in care arati, mai ales daca iei in considerare faptul ca aspectul fizic a devenit se pare un fel de criteriu social si ca un trup frumos e si sanatos in momentul in care aceasta frumusete este dobandita pe cai naturale si benefice pentru organism [nu prin diete drastice in urma carora pui inapoi mai multe kilograme decat ai dat jos sau prin cine stie ce pastile-minune care nu fac decat sa dauneze pe termen lung]… dar consider ca e rau cand aceasta preocupare devine excesiva si ajunge sa ne manance foarte mult din timpul si energia noastra si cand ajungem sa ne descarcam frustrarile in fata iubitilor sau sotilor nostri. Pe termen lung, acest comportament devine auto-distructiv.

De ce ne discreditam in fata lor cu afirmatii de genul “Vai, ce celulita am!”, “ce pernite am facut”, “ce burta am”, “ce cercane, ce riduri”, “ce sani mici”, etc. cand de fapt majoritatea dintre ei nici nu observa sau poate nu le pasa de aceste mici defecte pe care noi le vedem catastrofale? Era un banc [sau o statistica, nu mai stiu exact] care zicea ca majoritatea femeilor se simt mai in largul lor cand se dezbraca in fata unui barbat decat a unei femei, deoarece femeile sunt critice si invidioase, pe cand barbatii sunt doar recunoscatori. E adevarat. Si prin afirmatiile noastre disperate nu facem decat sa-i uimim sau sa le deschidem ochii asupra acestor defecte, cand ei de fapt poate [si aproape sigur] ca nu ne vad asa. Si de ce facem asta? Pentru ca orice femeie simte nevoia sa fie linistita, sa fie sigura pe ea si sigura pe faptul ca iubitul sau sotul ei nu o vede asa, sa fie puternic contrazisa in afirmatiile ei prin vorbe precum “esti superba, draga mea”, “esti perfecta”, “esti cea mai frumoasa”… si nimeni nu ne poate invinui, pentru ca doar noi stim cum ne simtim cand ochiului nostru iubitor de frumusete nu-i mai place ceea ce vede in oglinda.

Si totusi, majoritatea barbatilor care iubesc vad perfectiunea femeii iubite, frumusetea ei per ansamblu, si nu defectele acesteia. Iar barbatii pentru care aspectul fizic primeaza poate ca nici nu ne merita. Adadar, de ce sa nu lasam barbatii sa vada perfectiunea ansamblului si de ce sa le atragem privirea asupra defectelor? Cel mai bine cred ca ar fi sa incercam sa ne pastram gandurile negative de acest gen pentru noi insene si sa incercam sa facem ceva in legatura cu ele, sa incercam sa ne simtim bine in pielea noastra printr-un ritm [si nu regim] de viata sanatos, cu o alimentatie adecvata si sport. Iar daca noi ne vom simti bine in pielea noastra, cu siguranta vom scapa si de aceste tendinte auto-distructive.

Posted in Diverse | 233 Comments »

Frica de ‘filosofeala’

Se spune ca printre cele mai mari frici ale oamenilor se claseaza frica de a vorbi in public si frica de moarte. Ei bine, poate ca va voi surprinde, dar pe langa aceste frici [cu care cred ca ne confruntam toti, cel putin la un moment dat] si printre altele, se claseaza una de proportii in topul meu - frica de ‘filosofeala’.

Si la ce ma refer cand spun frica de ‘filosofeala’? La faptul ca am avut mereu tendinta sa fug de gandurile mele [desi sunt o fire foarte ganditoare de felul meu] si de discutiile ‘filosofice’. De ce? Pentru ca mi-am dat seama la un moment dat ca poate gandesc prea mult, pentru ca aveam tendinta sa analizez unele lucruri pana la epuizare, sa visez cu ochii deschisi. Poate va intrebati ce e chiar asa de rau in asta. Nu e, dar poate fi cand te lasi consumat de ganduri care pur si simplu iti fac rau, ganduri de revoltare asupra lumii sau asupra unor lucruri cu care pur si simplu nu te poti impaca. Daca esti o fire sensibilia, nu are sens sa te gandesti la asemenea lucruri, pentru ca in mod sigur iti vor face rau. Asa ca la un moment dat [nici nu mai stiu exact cand] am incetat pur si simplu sa mai visez atat de mult cu ochii deschisi. Dar am aflat din proprie experienta ca nu poti sa fugi de gandurile tale, cel putin nu la infinit. Odata si-odata te vor ajunge din urma si te vor devora. Vor iesi pur si simplu la suprafata cand te astepti mai putin si vei fi invadat de atat de multe, incat vei simti nevoia sa urli pentru a putea pune ordine in ele si a le lua pe rand.

Am hotarat asadar ca e momentul sa-mi inving aceasta frica, pentru ca eu merg pe principiul ca orice teama trebuie infruntata si invinsa. Am hotarat sa-mi eliberez gandurile [si uite ca o fac deja], pentru ca cel mai rau lucru pe care-l poti face nu e sa gandesti prea mult, ci sa tii gandurile ferecate in tine, sa le lasi sa te consume incet-incet. Si daca nu gasesti o modalitate de a le exprima, cu siguranta vei fi consumat de ele.

Posted in Diverse, Personale | 234 Comments »

Lost on the way

Ma gandeam cu nostalgie zilele acestea (sau mai degraba cu tristete) cum obisnuiam sa ma bucur alta data de apropierea Sarbatorilor, cum ma pregateam cu trup si suflet, cum faceam cu drag curatenie, cum asteptam cu nerabdare sa gust din bunatati, cum vedeam pe chipurile oamenilor mai multa bunatate si ingaduinta. Acum ma uit in jurul meu si nu vad decat agitatie, priviri reci, nebunie, si din nou agitatie. Nici nu stiu de cand n-am mai auzit un “Sarbatori fericite!”… si daca se mai rataceste totusi vreunul, parca nesinceritatea cu care e spus il face neauzit! Se pare ca am devenit atat de acaparati de tumultul vietii noastre de zi cu zi incat avem tendinta sa uitam de lucrurile cele mai importante! Nu mai stim sa ne bucuram de sarbatori, sa le cinstim si sa le apreciem valoarea emotionala si religioasa. Ar trebui sa fie o perioada in care meditam asupra faptelor noastre si a propriei noastre persoane, in care incercam cel putin sa fim mai buni… dar cine mai are timp sa se ocupe si de suflet, cand vocea acestuia e innabusita practic in zgomotul si ‘fanfara’ unei vieti mult prea agitate? Si nu e oare cel mai mare pacat sa uiti de tine si sa te lasi tarat in ‘zgomotul’ multimii?

Posted in Diverse, Personale | 623 Comments »

Spirit de sacrificiu… cat esti dispus sa dai?

In viata ne lovim de tot felul de probleme si dificultati, cum e si firesc. Dar cat de mult suntem oare dispusi sa ne sacrificam cand un prieten sau cineva drag noua intampina dificultati? Desigur, nu este normal sa abandonam pe cineva la greu, si este de datoria noastra morala sa ajutam acea persoana cat de mult putem. Dar ce se intampla cand aceasta perioada se prelungeste, cand problemele celuilalt ajung sa ne ocupe marea parte a timpului si sa ne epuizeze toate resursele? Cat de departe am merge pentru a ajuta pe cineva si care sunt de fapt limitele noastre?

Firea omeneasca si mai ales cea feminina este de obicei predispusa spre sacrificiu, in opinia mea. Aceasta predilectie este desigur mai putin accentuata la unii si mai mult la altii. Dar adevarul e ca toti avem limitele noastre pe care in unele cazuri le putem chiar depasi. In alte cazuri, totusi, aceasta depasire a limitelor proprii risca sa raneasca persoana in cauza sau pe cei din jurul sau. Si ce-ar fi de facut atunci? Ce putem face cand problemele celor din jur ne depasesc si ajung sa ne extenueze in asemenea masura incat nici nu le mai putem fi practic de vreun ajutor? In acest caz, cel mai bine ar fi sa facem un pas inapoi, sa respiram adanc, sa reflectam asupra rolului nostru in aceasta situatie si sa hotaram ce e de facut in continuare. Daca ne sta in putinta sa continuam in a ne oferi sprijinul, o vom face cu siguranta. De un real ajutor ar putea fi si simpla ascultare a necazurilor celuilat. Nu trebuie sa ne irosim tot timpul si energia in solutionarea problemelor celuilat cand nu este cazul. La urma urmei, poate nici nu suntem indeajuns de competenti pentru a oferi solutiile potrivite. Iar daca se ingroasa gluma, n-ar fi rau sa sfatuim persoana in cauza sa consulte un specialist.

Totul depinde bine-nteles de natura problemelor si de modul in care acestea pot fi sau nu rezolvate. Si consider ca in aceste cazuri extreme nu este vorba despre cat esti de bun sau de egoist, ci despre unele limite care pur si simplu nu pot fi depasite.

Posted in Diverse, Relatii | 3780 Comments »

To the world, I salute you!

M-am gandit mult inainte de a decide sa pun pe picioare acest blog. Poate ca nu trebuia sa ma gandesc atat de mult. Dar ce m-a determinat in cele din urma sa trec la fapte? Poate nevoia mea de a-mi impartasi gandurile si sentimentele cu restul lumii, poate speranta ca vor exista cateva persoane care sa-mi impartaseasca aceste ganduri, sau poate pur si simplu dorinta de a ma elibera de toate aceste ganduri si emotii incatusate. Banuiesc ca putin din fiecare. Mai ales pentru ca nu este sanatos sa stai singur in coltisorul tau, cu gandurile si visurile tale. Si daca reusesc sa si ajut pe cineva prin descoperirea faptului ca acel cineva poate gandea aceste lucruri, dar nu a reusit sa le puna pe hartie, sau ma rog, pe o pagina de internet, cu atat mai bine. Sau cine stie, poate voi reusi sa-mi potolesc setea de dezvoltare si perfectionare ca individ.

N-as putea spune ca voi aborda o anumita tema…poate ca relatiile interumane vor fi totusi punctul de interes major. In rest… situatii obisnuite si neobisnuite, intamplari din viata de zi cu zi, pasiuni, interese, divertisment, si cam tot ceea ce ar putea fi considerat de interes. Va astept astfel sa descoperim impreuna lumea ce ne inconjoara.

Posted in Diverse | 6 Comments »