Miracolul iubirii

El o zareste in multime. E fulgerat. I se pare cea mai frumoasa femeie pe care a vazut-o vreodata, de o perfectiune desavarsita, o creatura coborata din Ceruri. Ramane pierdut analizand-o. Ce zambet divin, ce chip luminos, ce unduire a soldurilor. E fermecat. Ea il zareste si ea la un moment dat. Ii surprinde privirea si, putin speriata, face un pas inapoi. Revine. Il analizeaza cu un ochi obiectiv si suspicios, dar cu o subtilitate desavarsita. El nici nu realizeaza ca e privit la randu-i. Intr-un final, el isi aduna resursele de curaj pentru a o aborda. Ea ii intinde mana cu aceeasi retinere care a determinat-o sa faca un pas inapoi. Incep o conversatie timida. Lui i se confirma prima impresie. Ea incepe sa zambeasca, la inceput mai subtil, dupa aceea mai cu incredere. Suspiciunea incepe sa bata in retragere, dar undeva in mintea ei mai ramane o intrebare cu privire la intentiile lui. Vorbeste relaxat, cu detasare, nelasand sa transpara nici o emotie pe fata ei. Si totusi, suspiciunea pare sa se destrame incet-incet si ea nu poate sa nu admire si sa fie uimita de unicitatea barbatului care ii vorbeste atat de frumos. Si restul e istorie, cum se spune…

Nu m-am putut abtine sa nu va spun o particica din aceasta poveste care imi aduce mereu zambetul pe buze… si din care am tras deocamdata cateva concluzii. In primul rand am remarcat suspiciunea cu care fetele abordeaza baietii si suspiciunea cu care ii intampina cand le abordeaza ei [dar asupra acestui subiect voi mai reveni cu alta ocazie]. In al doilea rand, nu cred ca exista femeie pe lumea asta care sa nu se intrebe ce a vazut iubitul ei la ea, de ce a ales-o fix pe ea din atatea femei, ce-l face sa ramana langa ea, etc., etc. Oricat de multa incredere ai avea in tine, cred ca asemenea intrebari tot iti rasar in cap la un moment dat. Nu-ti vine sa crezi ca poti sa fii totul pentru cineva cand pentru altcineva nu esti nimic, ca poti sa fii vazuta drept cea mai frumoasa femeie din lume de cineva, cand altcineva nu te vede decat ca pe o femeie oarecare. Dar ce putem spune? Frumusetea e relativa si fiecare percepe lucrurile diferit. Vorba zicalei, “Beauty is in the eye of the beholder” (”Frumusetea este in ochii celui care priveste”). Sau altfel spus, “nu e frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie”, iar gusturile nu se discuta, mai ales in dragoste. Si cine poate condamna un barbat indragostit? Poate vi se va parea exagerat ce urmeaza sa spun, dar mie un barbat indragostit mi se pare fascinant de frumos. Ati incercat vreodata sa cititi poezia unui barbat indragostit? Cum ii stralucesc ochii cand cineva aduce in discutie numele EI? Cu cata pofta si admiratie ii priveste fiecare detaliu al chipului si trupului? Cum o apara si o protejeaza cand cineva face un lucru cat de mic sa o supere? Cum i se lumineaza intregul univers cand EA zambeste si e fericita? Iar despre femeia care e astfel iubita nu pot spune decat ca e cea mai norocoasa dintre femei.

Posted in Iubire, Personale | 42 Comments »