New Year’s Resolution

Aproape ca a mai zburat inca un an… incredibil de repede… si ca la fiecare sfarsit de an, nu ne putem abtine sa nu facem un bilant cu bune, cu rele, cu tot ce am realizat sau cu tot ce nu am reusit sa realizam. Asa ca m-am luat si eu la analizat si puricat, dar nu am descoperit nimic nou, pentru ca eram deja constienta de ceea ce (nu) am realizat. Cu alte cuvinte, 2008 nu a fost un an prea grozav pentru mine… undeva pe drum m-am pierdut… pe mine. A fost un an in care am aflat ca ceea ce-mi doream de ani de zile sa fac nu e poate tocmai ceea ce-mi doresc cu adevarat… lucru care m-a lasat total descoperita si naucita; un an in care am facut prea putine din ceea ce mi-am dorit cu adevarat, prea multe din ceea ce nu mi-am dorit si, in consecinta, mult prea putine pentru mine; un an in care hotarata din mine a devenit cam nehotarata din cauza lipsei de directie. Asa ca ceea ce-mi doresc in Noul An e:

• sa ma regasesc si redescopar;

• sa fac ceea ce-mi doresc (si asta dupa ce voi descoperi ce-mi doresc, evident);

• sa am putin mai mult timp pentru mine si pentru ceea ce conteaza cu adevarat;

• sa-mi implinesc cel putin unul din visurile pe care le am deja si cel putin unul din visurile nou descoperite (sau macar sa ma aflu pe drumul cel bun);

• sa nu (ma) dezamagesc.

Poate ca ar mai fi si altele pe care le-am uitat sau nesocotit, dar banuiesc ca nu erau atat de importante, altminteri nu le-as fi uitat. An Nou fericit tuturor si sa ne ajute Cel de Sus sa fim mai impliniti si linistititi!

Posted in Personale | 3843 Comments »

Visele - un autoportret?

Am visat ceva extraordinar de ciudat azi-noapte, fapt care nu ma mira de altfel, pentru ca de obicei visez lucruri ciudate, agitate sau fara sens [si asta cand imi amintesc ce am visat, pentru ca de obicei nu imi amintesc]. De cele mai multe ori ma trezesc dimineata cu sentimentul ca am visat ceva, dar nu imi amintesc ce, sau cel putin nu cu exactitate. Si senzatia aceea ma urmareste intr-un fel pe parcursul intregii zile - daca am avut parte de un vis frumos, e vorba despre o senzatie placuta, in mod evident, iar daca am avut parte de un vis urat, parca ma urmareste o stare de agitatie permanenta. Totusi, am observat ca singurele vise pe care mi le amintesc sunt cele ori foarte urate sau bizare, ori cele foarte frumoase [din pacate de acestea din urma am parte foarte rar!].

Cineva imi spunea ca daca vrei cu adevarat, iti poti controla visele sau iti poti impune ce sa visezi. Eu nu cred asta in totalitate. Nu poti sa-ti doresti sa visezi ceva si chiar sa visezi acel lucru, decat poate daca ai o putere foarte mare de auto-sugestie. In acest caz, s-ar putea sa-ti iasa figura! Nu poti sa-ti impui cu exactitate ceea ce sa visezi, dar poti sa-ti controlezi visele intr-un mod indirect [sau direct, depinde cum privesti lucrurile]. Dar sa ma explic! Consider ca visele sunt o zugravire a personalitatii, a dorintelor si a fricilor noastre [si nu doar a acelora pe care le constientizam in mod direct, ci chiar si a acelora care stau comod in subconstient!]. Astel, daca esti o persoana stresata, ingrijorata in permanenta dintr-un anumit motiv sau altul, sau o persoana care tine multe lucruri ferecate doar in mintea sa, vei avea mari sanse sa devii un castigator la loteria viselor urate. De asemenea, daca esti o persoana relaxata si multumita in mod general, ai mari sanse sa iti umpli visele cu lucruri frumoase si slabe sanse sa visezi ceva dezagreabil [bine, poate doar daca te-ai uitat la un film horror care te-a impresionat peste masura!].

Asadar, singura modalitate de a-ti controla visele este de a invata inainte de toate sa-ti controlezi gandurile si sa incerci sa ti le canalizezi intr-o directie pozitiva, sa incerci sa scapi de stres, de prea multe griji, etc. Stiu, stiu, e extraordinar de greu sa reusesti acest lucru [and I should know best!], dar nimic nu e imposibil, asa ca merita incercat…. deci, ganditi frumos si visati in consecinta! Sweet dreams!

Posted in Personale | 91 Comments »

Miracolul iubirii

El o zareste in multime. E fulgerat. I se pare cea mai frumoasa femeie pe care a vazut-o vreodata, de o perfectiune desavarsita, o creatura coborata din Ceruri. Ramane pierdut analizand-o. Ce zambet divin, ce chip luminos, ce unduire a soldurilor. E fermecat. Ea il zareste si ea la un moment dat. Ii surprinde privirea si, putin speriata, face un pas inapoi. Revine. Il analizeaza cu un ochi obiectiv si suspicios, dar cu o subtilitate desavarsita. El nici nu realizeaza ca e privit la randu-i. Intr-un final, el isi aduna resursele de curaj pentru a o aborda. Ea ii intinde mana cu aceeasi retinere care a determinat-o sa faca un pas inapoi. Incep o conversatie timida. Lui i se confirma prima impresie. Ea incepe sa zambeasca, la inceput mai subtil, dupa aceea mai cu incredere. Suspiciunea incepe sa bata in retragere, dar undeva in mintea ei mai ramane o intrebare cu privire la intentiile lui. Vorbeste relaxat, cu detasare, nelasand sa transpara nici o emotie pe fata ei. Si totusi, suspiciunea pare sa se destrame incet-incet si ea nu poate sa nu admire si sa fie uimita de unicitatea barbatului care ii vorbeste atat de frumos. Si restul e istorie, cum se spune…

Nu m-am putut abtine sa nu va spun o particica din aceasta poveste care imi aduce mereu zambetul pe buze… si din care am tras deocamdata cateva concluzii. In primul rand am remarcat suspiciunea cu care fetele abordeaza baietii si suspiciunea cu care ii intampina cand le abordeaza ei [dar asupra acestui subiect voi mai reveni cu alta ocazie]. In al doilea rand, nu cred ca exista femeie pe lumea asta care sa nu se intrebe ce a vazut iubitul ei la ea, de ce a ales-o fix pe ea din atatea femei, ce-l face sa ramana langa ea, etc., etc. Oricat de multa incredere ai avea in tine, cred ca asemenea intrebari tot iti rasar in cap la un moment dat. Nu-ti vine sa crezi ca poti sa fii totul pentru cineva cand pentru altcineva nu esti nimic, ca poti sa fii vazuta drept cea mai frumoasa femeie din lume de cineva, cand altcineva nu te vede decat ca pe o femeie oarecare. Dar ce putem spune? Frumusetea e relativa si fiecare percepe lucrurile diferit. Vorba zicalei, “Beauty is in the eye of the beholder” (”Frumusetea este in ochii celui care priveste”). Sau altfel spus, “nu e frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie”, iar gusturile nu se discuta, mai ales in dragoste. Si cine poate condamna un barbat indragostit? Poate vi se va parea exagerat ce urmeaza sa spun, dar mie un barbat indragostit mi se pare fascinant de frumos. Ati incercat vreodata sa cititi poezia unui barbat indragostit? Cum ii stralucesc ochii cand cineva aduce in discutie numele EI? Cu cata pofta si admiratie ii priveste fiecare detaliu al chipului si trupului? Cum o apara si o protejeaza cand cineva face un lucru cat de mic sa o supere? Cum i se lumineaza intregul univers cand EA zambeste si e fericita? Iar despre femeia care e astfel iubita nu pot spune decat ca e cea mai norocoasa dintre femei.

Posted in Iubire, Personale | 42 Comments »

Rutina, ucigatoare de romantism

Ieri am sarbatorit aniversarea de 5 ani de casnicie a fratelui meu. Cu aceasta ocazie, le urez din nou “La multi ani!”, multa fericire in continuare si o viata plina de impliniri impreuna [pentru ca nu puteam sa mentionez aceasta ocazie fara a le ura din nou cele mai bune]. Dar ce aveam de gand sa punctez de fapt e ca mi se pare atat de frumos ca isi amintesc mereu de acest eveniment si au grija sa il sarbatoreasca asa cum se cuvine. Eu sincer nu vad prea des asa ceva in jurul meu. Oare cati dintre parintii nostri se mai ostenesc sa-si sarbatoreasca uniunea sau mai bine spus, catora dintre ei le mai pasa macar? Oare cati dintre soti se mai ostenesc sa le cumpere sotiilor un buchet de flori pentru a le aminti de afectiunea lor sau cati mai simt la urma urmei aceasta afectiune?

Nu e oare pacat sa intram intr-o rutina total lipsita de romantism? Eu cred ca este, pentru ca daca noi nu ne dam interesul si nu facem minimum de efort pentru a ne mentine sentimentele si relatiile vii, cine o va faca in locul nostru? Nimeni. E de datoria noastra si spre binele nostru sa incercam tot ce ne sta in putinta pentru a nu lasa o rutina dureros de asurzitoare sa se instaleze prea confortabil intr-o relatie, deoarece rutina ucide romantismul, si in cele din urma si dragostea, deoarece rutina aduce cu sine nepasarea, care duce la nemultumire si la reprosuri. Iar cand se ajunge la reprosuri dureroase, e nevoie de o lupta crancena pentru a mai salva situatia. Si de ce sa ajungem la o situatie care trebuie salvata cand o putem de fapt salva si intretine de la bun inceput?

Posted in Personale, Relatii | 11 Comments »

Frica de ‘filosofeala’

Se spune ca printre cele mai mari frici ale oamenilor se claseaza frica de a vorbi in public si frica de moarte. Ei bine, poate ca va voi surprinde, dar pe langa aceste frici [cu care cred ca ne confruntam toti, cel putin la un moment dat] si printre altele, se claseaza una de proportii in topul meu - frica de ‘filosofeala’.

Si la ce ma refer cand spun frica de ‘filosofeala’? La faptul ca am avut mereu tendinta sa fug de gandurile mele [desi sunt o fire foarte ganditoare de felul meu] si de discutiile ‘filosofice’. De ce? Pentru ca mi-am dat seama la un moment dat ca poate gandesc prea mult, pentru ca aveam tendinta sa analizez unele lucruri pana la epuizare, sa visez cu ochii deschisi. Poate va intrebati ce e chiar asa de rau in asta. Nu e, dar poate fi cand te lasi consumat de ganduri care pur si simplu iti fac rau, ganduri de revoltare asupra lumii sau asupra unor lucruri cu care pur si simplu nu te poti impaca. Daca esti o fire sensibilia, nu are sens sa te gandesti la asemenea lucruri, pentru ca in mod sigur iti vor face rau. Asa ca la un moment dat [nici nu mai stiu exact cand] am incetat pur si simplu sa mai visez atat de mult cu ochii deschisi. Dar am aflat din proprie experienta ca nu poti sa fugi de gandurile tale, cel putin nu la infinit. Odata si-odata te vor ajunge din urma si te vor devora. Vor iesi pur si simplu la suprafata cand te astepti mai putin si vei fi invadat de atat de multe, incat vei simti nevoia sa urli pentru a putea pune ordine in ele si a le lua pe rand.

Am hotarat asadar ca e momentul sa-mi inving aceasta frica, pentru ca eu merg pe principiul ca orice teama trebuie infruntata si invinsa. Am hotarat sa-mi eliberez gandurile [si uite ca o fac deja], pentru ca cel mai rau lucru pe care-l poti face nu e sa gandesti prea mult, ci sa tii gandurile ferecate in tine, sa le lasi sa te consume incet-incet. Si daca nu gasesti o modalitate de a le exprima, cu siguranta vei fi consumat de ele.

Posted in Diverse, Personale | 234 Comments »

Lost on the way

Ma gandeam cu nostalgie zilele acestea (sau mai degraba cu tristete) cum obisnuiam sa ma bucur alta data de apropierea Sarbatorilor, cum ma pregateam cu trup si suflet, cum faceam cu drag curatenie, cum asteptam cu nerabdare sa gust din bunatati, cum vedeam pe chipurile oamenilor mai multa bunatate si ingaduinta. Acum ma uit in jurul meu si nu vad decat agitatie, priviri reci, nebunie, si din nou agitatie. Nici nu stiu de cand n-am mai auzit un “Sarbatori fericite!”… si daca se mai rataceste totusi vreunul, parca nesinceritatea cu care e spus il face neauzit! Se pare ca am devenit atat de acaparati de tumultul vietii noastre de zi cu zi incat avem tendinta sa uitam de lucrurile cele mai importante! Nu mai stim sa ne bucuram de sarbatori, sa le cinstim si sa le apreciem valoarea emotionala si religioasa. Ar trebui sa fie o perioada in care meditam asupra faptelor noastre si a propriei noastre persoane, in care incercam cel putin sa fim mai buni… dar cine mai are timp sa se ocupe si de suflet, cand vocea acestuia e innabusita practic in zgomotul si ‘fanfara’ unei vieti mult prea agitate? Si nu e oare cel mai mare pacat sa uiti de tine si sa te lasi tarat in ‘zgomotul’ multimii?

Posted in Diverse, Personale | 623 Comments »