Rutina, ucigatoare de romantism

Ieri am sarbatorit aniversarea de 5 ani de casnicie a fratelui meu. Cu aceasta ocazie, le urez din nou “La multi ani!”, multa fericire in continuare si o viata plina de impliniri impreuna [pentru ca nu puteam sa mentionez aceasta ocazie fara a le ura din nou cele mai bune]. Dar ce aveam de gand sa punctez de fapt e ca mi se pare atat de frumos ca isi amintesc mereu de acest eveniment si au grija sa il sarbatoreasca asa cum se cuvine. Eu sincer nu vad prea des asa ceva in jurul meu. Oare cati dintre parintii nostri se mai ostenesc sa-si sarbatoreasca uniunea sau mai bine spus, catora dintre ei le mai pasa macar? Oare cati dintre soti se mai ostenesc sa le cumpere sotiilor un buchet de flori pentru a le aminti de afectiunea lor sau cati mai simt la urma urmei aceasta afectiune?

Nu e oare pacat sa intram intr-o rutina total lipsita de romantism? Eu cred ca este, pentru ca daca noi nu ne dam interesul si nu facem minimum de efort pentru a ne mentine sentimentele si relatiile vii, cine o va faca in locul nostru? Nimeni. E de datoria noastra si spre binele nostru sa incercam tot ce ne sta in putinta pentru a nu lasa o rutina dureros de asurzitoare sa se instaleze prea confortabil intr-o relatie, deoarece rutina ucide romantismul, si in cele din urma si dragostea, deoarece rutina aduce cu sine nepasarea, care duce la nemultumire si la reprosuri. Iar cand se ajunge la reprosuri dureroase, e nevoie de o lupta crancena pentru a mai salva situatia. Si de ce sa ajungem la o situatie care trebuie salvata cand o putem de fapt salva si intretine de la bun inceput?

Posted in Personale, Relatii | 11 Comments »

E alesul, nu e alesul…

In urma cu ceva vreme m-am intalnit cu o fosta colega de liceu pe care nu o mai vazusem de cativa ani buni. Printre altele, am aflat ca urmeaza sa se marite, dar trebuie sa recunosc ca am ramas intr-un fel surprinsa de atitudinea ei. Mi-a marturisit ca avea emotii si mi-a pus o intrebare la care n-am putut sa-i raspund pe moment: “Cum poti sa stii daca el e alesul?”. De altfel, nici n-am vrut sa-i raspund la o asemenea intrebare pentru a nu o descuraja.

Cum poti sa stii daca cel/cea de langa tine e alesul, respectiv aleasa? Dar oare cum poti sa iei o decizie atat de importanta precum casatoria fara sa fii sigur ca omul pe care tu singur ti l-ai ales e cel langa care vrei sa-ti petreci toata viata, cu toate necazurile si bucuriile sale? Oare cand ajungi sa iubesti pe cineva nu iti poti da seama daca persoana respectiva e alesul sau aleasa inimii tale? Bun, sa nu exagerez… sa spunem ca nu iti dai seama chiar din prima zi sau din primele saptamani (desi in unele cazuri se intampla), dar oare cateva luni sau un an nu sunt suficiente pentru a realiza daca persoana care iti sta alaturi e sau nu e cea potrivita pentru tine? Ca sa nu mai vorbesc de o relatie de 4-5 ani… cum se poate sa nu stii dupa atata timp cine e persoana de langa tine si cat de mult ti-o doresti alaturi? Sau sunt eu oare prea idealista?

Poate se intampla ca unii oameni sa fie pur si simplu mai norocosi decat altii si sa gaseasca o iubire care sa nu lase nici o urma de indoiala in mintea lor, pe cand altii poate cauta o viata intreaga si nu stiu daca ceea ce impartasesc sau au impartasit este adevarata dragoste. Si oare ce faci in astfel de cazuri? Te multumesti cu ce ai langa tine, asteptand in acelasi timp sa apara ceva mai bun la orizont? Banuiesc ca depinde de fiecare in parte si de ce isi doreste fiecare de la viata. Eu cel putin nu cred ca m-as putea impaca cu o situatie de genul… dar poate ca sunt eu doar o romantica incurabila…

Posted in Relatii | 30 Comments »

Spirit de sacrificiu… cat esti dispus sa dai?

In viata ne lovim de tot felul de probleme si dificultati, cum e si firesc. Dar cat de mult suntem oare dispusi sa ne sacrificam cand un prieten sau cineva drag noua intampina dificultati? Desigur, nu este normal sa abandonam pe cineva la greu, si este de datoria noastra morala sa ajutam acea persoana cat de mult putem. Dar ce se intampla cand aceasta perioada se prelungeste, cand problemele celuilalt ajung sa ne ocupe marea parte a timpului si sa ne epuizeze toate resursele? Cat de departe am merge pentru a ajuta pe cineva si care sunt de fapt limitele noastre?

Firea omeneasca si mai ales cea feminina este de obicei predispusa spre sacrificiu, in opinia mea. Aceasta predilectie este desigur mai putin accentuata la unii si mai mult la altii. Dar adevarul e ca toti avem limitele noastre pe care in unele cazuri le putem chiar depasi. In alte cazuri, totusi, aceasta depasire a limitelor proprii risca sa raneasca persoana in cauza sau pe cei din jurul sau. Si ce-ar fi de facut atunci? Ce putem face cand problemele celor din jur ne depasesc si ajung sa ne extenueze in asemenea masura incat nici nu le mai putem fi practic de vreun ajutor? In acest caz, cel mai bine ar fi sa facem un pas inapoi, sa respiram adanc, sa reflectam asupra rolului nostru in aceasta situatie si sa hotaram ce e de facut in continuare. Daca ne sta in putinta sa continuam in a ne oferi sprijinul, o vom face cu siguranta. De un real ajutor ar putea fi si simpla ascultare a necazurilor celuilat. Nu trebuie sa ne irosim tot timpul si energia in solutionarea problemelor celuilat cand nu este cazul. La urma urmei, poate nici nu suntem indeajuns de competenti pentru a oferi solutiile potrivite. Iar daca se ingroasa gluma, n-ar fi rau sa sfatuim persoana in cauza sa consulte un specialist.

Totul depinde bine-nteles de natura problemelor si de modul in care acestea pot fi sau nu rezolvate. Si consider ca in aceste cazuri extreme nu este vorba despre cat esti de bun sau de egoist, ci despre unele limite care pur si simplu nu pot fi depasite.

Posted in Diverse, Relatii | 3780 Comments »

Razboiul dintre sexe

De cand lumea si pamantul, femeile si barbatii s-au aflat intr-un continuu si extenuant conflict. Unii ar sustine poate ca este unul dintre lucrurile care fac viata mai palpitanta si mai putin plictisitoare. Altii ar sustine ca este inevitabil. Mie sincer acest conflict mi se pare absolut inutil si obositor in acelasi timp. De ce ne aflam oare in aceasta continua lupta unul cu celalalt, cand am putea practic evita toate aceste conflicte si frictiuni? Stiu, e greu sa schimbi o mentalitate care s-a instalat atat de confortabil si aparent irevocabil de-alungul timpului. Cum sa scoti din mintea oamenilor idei bine inradacinate de genul “toti barbatii sunt niste porci” sau “femeile sunt niste gaste, locul lor este la cratita!”? Ei bine, eu tin sa contrazic aceste idei si indraznesc sa afirm ca NU toti barbatii sunt niste porci. Si aici stiu, toate feministele imi vor sari in cap: “Cuuuum? Pai sunt niste misogini, iresponsabili, etc.”…

Bun, sa luam lucrurile pe rand. Nu ne grabim oare prea tare sa etichetam oamenii si sa-i bagam pe toti in aceeasi oala? Eu cred ca da. Daca pornim de la premisa ca “toti barbatii sunt porci” si nu le dam vreo sansa sa ne convinga de contrariu, ei bine, asta vor fi in cele din urma. Pentru ca daca noi asta credem si asta sustinem sus si tare, lor le vine foarte comod in cele din urma sa-si accepte eticheta si sa se comporte ca atare, chiar daca initial aceasta eticheta nu li se potrivea.

Si mai indraznesc sa fac o afirmatie: eu iubesc ’specia’ barbatilor. Au ‘ceva al lor’ pe care se pare ca majoritatea femeilor nu-l mai observa. Dar n-as vrea sa fiu gresit inteleasa, bine-nteles ca nu ma refer la cei care chiar sunt misogini sau ‘porci’ (pentru ca din pacate, exista multi si din aceasta categorie), si nu sunt o aparatoare frenetica a tuturor barbatilor, ci doar a celor care chiar merita atentia si iubirea noastra. Pentru ca inca mai exista baieti buni pe lumea aceasta, contrar opiniei generale, asa ca ar trebui sa deschidem bine ochii si nu mai improscam cu cuvinte gratuite… si mai important decat orice - sa nu uitam ca suntem diferiti pentru ca asa trebuie sa fim, sa invatam sa ne intelegem unul pe celalalt si sa ne acceptam reciproc. Pentru ca altfel se naste o dilema (cel putin in mintea mea): cum poate o femeie care considera barbatii inutili sa se indragosteasca (daca nu-si schimba orientarea sexuala, evident)?

Posted in Barbati vs. Femei, Relatii | 214 Comments »

Barbatii Sunt de pe Marte, Femeile Sunt de pe Venus

Men Are from Mars, Women Are from Venus…iata o carte care m-a facut sa imi doresc sa am sansa de a urca in varful unui munte si sa strig cu toata puterea “Cititi aceasta carte!!”, astfel incat sa fiu auzita pretutindeni. De ce? Pentru ca sunt absolut convinsa de faptul ca daca fiecare persoana din lume ar citi aceasta carte, lumea ar fi mult mai buna si relatiile dintre barbati si femei mult mai pline de armonie si iubire. Si de ce nu sunt asa relatiile dintre noi? De ce acest inutil razboi intre sexe? Pentru ca fara constientizarea faptului ca suntem meniti sa fim diferiti unii de altii, spune Dr. John Gray, autorul acestei carti, se isca tot felul de conflicte absolut inutile intre femei si barbati.

Oricat de mult ne-am iubi, aceste conflicte sunt extrem de greu de evitat daca nu reusim sa constientizam diferentele esentiale dintre noi. Ne asteptam ca partenerii nostri sa reactioneze cum reactionam si noi, deoarece ne iubesc, si aceasta este cea mai mare greseala pe care o putem face. Barbatii se asteapta ca femeile sa reactioneze si sa gandeasca ca ei, iar femeile se asteapta ca barbatii sa reactioneze si sa simta la fel ca ele, cand de fapt acest lucru este practic imposibil avand in vedere valorile noastre diferite.

Recunosc ca am ramas si eu uluita citind acesta carte, pe care am gasit-o pur si simplu revelatoare. Trebuia efectiv sa ma opresc din citit la fiecare revelatie, si nu exagerez cand spun revelatie. La fiecare situatie expusa de autor mi se derulau in minte sute de ocazii in care ma purtasem intr-un anumit fel sau in care partenerul meu se purtase intr-un anumit fel si niciunul nu ne dadeam seama ce se intamplase sau care era problema. Un exemplu in acest sens ar fi cel in care barbatii simt nevoia sa apeleze la “Mr. Fix-it hat”, in alte cuvinte la nevoia lor de a solutiona orice problema care li se prezinta…si aceasta poate fi o reala problema cand femeia nu vrea decat sa fie ascultata, inteleasa sau imbratisata; in acest moment, tentativele lui a a-i solutiona toate problemele nu fac decat sa inrautateasca situatia si s-o irite si mai mult. In final, amandoi nu reusesc decat sa se simta extraordinar de frustrati.

Dar nu vreau sa dezvalui mai multe, prefer sa va las sa savurati singuri acesta carte, pe care v-o recomand tuturor cu multa caldura. Sper din tot sufletul sa-mi urmati sfatul. Eu nu pot decat sa-mi doresc sa o fi descoperit mai repede.

Posted in Barbati vs. Femei, Carti, Relatii | 227 Comments »